Design culinar
martie 31, 2008 at 8:05 pm | In Design culinar | 1 CommentTags: branza, iaurt, mancare, salata, salate
Zice un banc cum ca femeia ideala trebuie sa fie printesa in societate, super-gospodina in bucatarie, nimfomana in dormitor. Convins fiind ca mai toate bancurile au si o pilda (iar acesta nu face exceptie), eu mi-am propus sa va dezvalui macar cateva (atatea cate stiu eu, un “biet barbat”) dintre secretele desavarsirii intr-una din aceste 3 directii prin rubrica mea de “Design culinar”. Va voi oferi in aceasta rubrica idei si lucruri noi, idei pe care chiar nu le gasiti in alte surse si, sper, veti ramane placut surprinsa la descoperirea si explorarea unor posibilitati inedite.
Bunaoara, fiindca primavara este si anotimpul salatelor, in “Design culinar” v-am pregatit pentru inceput cateva sugestii pentru prepararea unei salate cu branza si iaurt. Sa luam intai branza dulce de vaci…ceea ce probabil stiti foarte bine este ca dumneaei iti merge super la papile cu marar si ceapa verde. Ceea ce ma bucur daca nu stiati (asta e, recunosc!) este ca la aceasta combinatie merg adaugate si patrunjel plus nitelus usturoi verde. Prea multe vegetale? Nu-i nimic, “legam” intregul amestec cu iaurt sau, preferata mea, sana. Salata dumneavoastra deja prinde contur dar – acum vine de fapt elementul-surpriza – inainte de a zice “gata”, merita sa o “innobilati” cu putina branza de burduf si ulei din samburi de struguri (evitati uleiul de masline, fiindca deja aveti un principiu amar – mararul). Nu uitati de sarea marina, de lamaie si, fireste, sa amestecati bine.
Pofta buna! Sau, dupa caz, Sa aveti inspiratie la imbunatatirea/personalizarea acestei “idei culinare”!
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Idei pentru afaceri. Afaceri bune!
martie 31, 2008 at 6:58 pm | In Economice | Leave a CommentTags: afaceri, camere, cheltuieli, pensiune, sezon, teren, venit
Studiu de caz: pensiune Predeal P+1, confort 3*+
Terenul
Pozitionare: Zona Cioplea
Suprafata: 800 MP
Cost pe mp:300 E
Cost total: 240.000 E
Utilitati: da: apa, canalizare, gaze, curent electric, acces la drum piatra cubica 20 ML
Constructia
Configuratie: vila P+1
Structura: BCA + armatura otel
Suprafata parter: 150 MP
Suprafata etaj: 135 MP
Suprafata totala: 285 MP
Organizare:
Parter: 4 camere a cate 2 locuri + receptie + sala de masa.
Etaj: 3 camere de 2 locuri si 3 camere de 3 locuri.
Toate camerele au bai proprii.
Cost vila “la cheie”: 95.000 E
Cost mobilier si alte dotari/amenajari interioare neincluse in pretul “la cheie” (centrala termica etc.): 61.000 E
Cost total vila + amenajari: 156.000 E
Terenul neconstruit:
parcare + spatiu verde
Cost parcare + pomi + flori + arbusti: 0 (se apreciaza ca pentru lastari/flori pretul de achizitie a fost nesemnificativ sau 0)
Cost foisor + 2 mese + 2 banci + 8 scaune: 4.000 E
Cost total al imobilizarilor: 400.000 E
Pret pe camera:
dubla: 50 E / zi in sezon;
40 E / zi L-V extrasezon (primavara si toamna), 45 E / zi S-D extrasezon
tripla: 60 E / zi in sezon;
50 E/zi L-V extrasezon si 55 E / zi S-D extrasezon
Grad de ocupare:
Varianta pesimista:
Camere duble: 75% in sezon, adica ¾ * 180 zile = 135 zile
40% in extrasezon L-V = 52 zile si 75% in extrasezon S-D = 38 zile
Camere triple: 60% in sezon, adica 108 zile
30% in extrasezon L-V = 39 zile si 50% in extrasezon S-D = 25 zile
Venit total: (135*50 + 52*40 + 38*45)*7 + (108*60 + 39*50+25*55)*3= 103.195 E
Cheltuieli curente:
Camera dubla: (3 E/zi * 225 + 0.5 E/zi * 140) * 7 = 5.215 E
Camera tripla: (4 E/zi * 172 + 0.6 E/zi * 193) * 3 = 2.412 E
Impozite:
Teren (intravilan, categ. A): 0.31 E/MP * 800 = 250 E
Cladire: 2.5% * 128.000 E = 3.200 E
Total cheltuieli curente: 11.077 E
Marja bruta anuala (venit minus cheltuieli curente) = 103.195 – 11.077 = 92.118 E (sa nu uitam, in varianta pesimista)
Termen de recuperare a investitiei (in ani) = 400.000 / 92.118 = 4.34 (4 ani si 4 luni).
Va las pe voi sa va “jucati” cu variantele ponderata si optimista…
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
De ce suntem o natie “misto”
martie 31, 2008 at 6:23 pm | In De-ale noastre | Leave a CommentTags: asociatii, autoritati, institutii, poluarea, tv
1) Criticam cu totii, in discutiile cotidiene, mizeria din (si dintre) localitati. Oare cine o face? Sa fie de vina americanii si rusii care isi arunca de prin sateliti “deseul cosmic” iar acesta nu doar cade – dar cade numai la noi?
2) Afurisim, noi – astia din marile orase (cu dedicatie speciala pentru concitadinii mei, bucurestenii), poluarea si aglomeratia. Cati dintre cei care pot sa aleaga mijloacele de transport in comun fac acest lucru? Este drept mai ales in cazul poluarii, exista si alti factori de influenta cu “greutate” (spre exemplu filtrele industriale vechi/depasite sau care lipsesc, insuficienta spatiilor verzi), dar cresterea calitatii aerului si, in general, a mediului in care traim chiar depinde si de noi!
3) Suntem, majoritatea, dusmani declarati ai manelelor, emisiunilor TV cu si despre violenta, sex ori “vedete” de doi lei (vechi). Oare sa o “tina tot asa” creierele unor televiziuni chiar cu pretul scaderii audientei si, implicit, a banilor din publicitate? Sa nu imi spuneti ca nu avem alternative, fiindca avem! (Iar daca, prin absurd, nu gasesti nimic interesant de urmarit, exista viata si la mai mult de 4m de ecranul televizorului…).
4) Desi majoritatea dintre noi ne plangem ca ne-am saturat de clasa politica si de autoritati, inca asteptam de la ele…sau cel putin le toleram: iata cum “speranta moare ultima” capata o noua (si sinistra) valenta in spatiul mioritic. De ce spun ca inca asteptam de la ele sau macar le toleram? Fiindca nu facem nimic spre a le devia “elanul creator” in alte directii (utile noua) decat furtul mai mult sau mai putin legalizat (tot de catre ele). Ce am putea face? Simplu: sa fim uniti si sa ne facem auzite pasurile, prin crearea de asociatii civile si profesionale puternice, care sa nu se sfiasca - la nevoie - inclusiv de a actiona in judecata autoritati ale statului la institutii internationale de justitie.
Voi continua…
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
In Jungla afacerilor: primul pas pentru a deveni…Leu!
martie 23, 2008 at 7:15 pm | In Economice | Leave a CommentTags: afaceri, clienti, concurenta, concurenti, piata, produs, servicii, serviciu
Concurenta este, mai mult ca ieri si sigur mai putin ca maine, un element esential al progresului, cel putin la fel de important in dinamica ofertei de bunuri si servicii ca si evolutia asteptarilor clientilor.
Aceasta deoarece pentru mine, afaceristul pragmatic, concurenta reprezinta un vanator care ma obliga sa ma misc istet si agil daca vreau sa nu raman fara “prada”.
Iar asta inseamna ca, pentru a-mi spori sansele de succes, nu este suficient doar sa imi cunosc “tinta”, mai este necesara o cercetare amanuntita si a celorlalti “vanatori”. Dar ce elemente trebuie sa contina aceasta cercetare ?
Analiza concurentei decurge grosso modo, pana la un punct, la fel pentru orice tip de piata – daca facem o clasificare a tipurilor pietei in functie de numarul de “jucatori” si de raportul de forte dintre ei (mai putin pentru monopol, caz in care cercetarea in sine se simplifica, mai dificila este gasirea unor solutii de intrare si mentinere a pozitiei castigate).
Intrebarile fundamentale de solutionat prin aceasta analiza sunt :
Cati concurenti importanti am ?
Care este ponderea detinuta de fiecare dintre acestia in cifra de afaceri totala a sectorului, respectiv in numarul clientilor sectorului (cele doua elemente coroborate fiind un punct de plecare in intelegerea strategiei, profilului fiecaruia dintre acesti concurenti) ?
Exista sau nu o supraoferta pe aceasta piata ? Daca nu, care este gradul de acoperire a cererii ?
Care sunt nivelurile de pret practicate de fiecare si care este pretul mediu al pietei produsului/serviciului ? Este importanta, aici, si o analiza cat mai detaliata a promotiilor concurentilor, a pachetelor oferite si a serviciilor anexe produsului/ serviciului de baza;
Care sunt principalele caracteristici ale produselor/ serviciilor oferite de fiecare dintre concurenti ?
Conteaza pozitionarea spatiala a unitatilor concurentilor ? Daca da, analiza.
Care sunt, in linii mari, tehnologiile, organizarea si modul de operare ale concurentilor ?
Care sunt strategiile de marketing ale celorlalti jucatori importanti ? Cum isi promoveaza acestia produsele/ serviciile ?
Raspunsurile la aceste intrebari ma vor ajuta sa imi definesc o strategie viabila de intrare si mentinere pe piata, strategie insemnand acea combinatie proprie intre organizarea si modul de functionare a structurii, modul de realizare a bunului, caracteristicile “tehnice”, design-ul/conceptia/ modul de furnizare, oferta comerciala si promovarea, serviciile anexe – intr-un cuvant, identitatea (in sens larg, nu doar identitatea care modeleaza brand-ul) .
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Tendinte in design-ul auto
martie 22, 2008 at 10:08 pm | In Auto | Leave a CommentTags: Auto, automobil, design, indicator, masina, masini, tendinte
Atunci cand ne gandim la deziderate, cele mai cautate sunt siguranta, confortul, agilitatea si viteza, valentele practice.
Daca ne referim la beneficii, automobilul poate inseamna in primul rand libertate, castig de timp (care si el se transforma in libertate), plus de confort si minus de efort.
La evaluarea unei masini de catre potentialii cumparatori, design-ul joaca un rol esential deoarece, pe langa faptul ca determina anumite caracteristici – raspunzand asadar in mod direct anumitor deziderate (de exemplu, dimensiunile mari asigura un plus de confort), el este si primul indicator al unor trasaturi pe care nu le determina sau pe care le influenteaza doar in mica masura (altfel spus, designer-ii il folosesc ca si prim “indiciu” al calitatilor unei masini: spre exemplu, farurile alungite sugereaza dinamismul; “umerii” posteriori sugereaza in primul rand stabilitatea – pe care o si pot imbunatati in mod nesemnificativ, dar si soliditatea). Mai mult chiar, design-ul este uneori folosit pentru a “indica” anumite calitati pe care masina nu le poseda sau macar pentru a “exagera” anumite caracteristici (de exemplu, design-ul agresiv doar “de forma”, folosit pentru o masina care nu “poate” pe cat “arata”). Facand o paranteza, va promit ca voi scrie un articol despre importanta armonizarii design-ului cu trasaturile tehnice atunci cand un concept de masina este gandit, aratand si riscurile care pot afecta succesul unui model din momentul in care designer-ii aleg sa “prezinte” prin design o imagine a masinii diferita de realitate.
Dincolo de rolul sau de “indicator” al calitatilor unei masini design-ul serveste, evident, si laturii pur estetice, factor de influenta important in alegerea unui automobil (de exemplu, farurile alungite nu doar sugereaza dinamismul: ele, in plus, “ajusteaza” felul in care “vezi” intreaga masina, putand sa dea un aspect mai compact si mai fin unui automobil cu partea frontala lunga in raport cu lungimea sa totala).
Acum, ca am “vazut” in mare importanta cruciala a design-ului asupra succesului la vanzare al unei masini, putem discuta despre principalele 5 tendinte in design-ul auto al ultimilor 15 – 20 de ani.
1) Cresterea in dimensiuni. Justificata prin orientarea preferintei clientilor catre spatiu tot mai mare si prin cresterea importantei “caracteristicii spatiu” in “total masina”. Justificata si de – si, in acelasi timp, “facilitata” de cresterea ponderii claselor mici si compacta (mai ales a clasei mici) in total automobile vandute.
In ciuda maririi procentului masinilor de clasa mica, sporirea dimensiunilor tot contribuie la ingreunarea traficului, ca factor complementar cresterii numarului de masini (crestere generata de inmultirea populatiei, ridicarea procentului posesorilor de automobile si a numarului mediu de masini pe posesor – toate acestea intr-un ritm mai accentuat decat cel al dezvoltarii infrastructurii de drumuri).
2) Scaderea diferentelor de gabarit dintre clase, chiar estomparea lor daca ne referim la clasele medie, mare si de lux. La fel cum am aratat mai sus, si acest trend a fost si este justificat de preferintele clientilor si de scaderea ponderii claselor medie si mare in total automobile vandute.
3) Linia tablei tot mai inalta in raport cu inaltimea geamurilor, spatele mai “gros” si el: aceste elemente cresc senzatia de protectie si chiar faciliteaza sporirea sigurantei pasive (la impact); siguranta activa (la rulare) poate avea de suferit (nesemnificativ, ce-i drept), din cauza unei usoare cresteri a inaltimii centrului de greutate.
4) Tendinta de “reducere” a delimitarii riguroase a liniilor si volumelor: ca si desen general, se merge tot mai mult catre ideea de monovolum, dar nu unul simplu, ci stilizat, imbogatit cu linii secundare si taieturi in suprafete continui care sugereaza, dar nu determina delimitarea dintre volume. Exceptie de la acest trend de scadere a delimitarii o fac, la multe masini, zona de imbinare dintre masca fata si capota si, evident, zona portbagajului. In aceste locuri este preferabila o demarcare clara atunci cand se doreste sugerarea puterii, soliditatii si chiar a dinamismului.
5) Micsorarea unghiului de atac al parbrizului si, de-asemenea, micsorarea unghiului lunetei fata de suprafata de rulare, aceste elemente sporind impresia de dinamism (si putand imbunatati aerodinamica).
Sperand ca in primul rand voi, iubitorii domeniului auto, ati gasit interesant acest material, va “amenint” ca voi reveni cu un nou articol – zic eu si mai interesant – despre ce noi tendinte estimez ca vor aparea in viitor, pe termen mediu si lung, in design-ul auto.
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Umple-ti paharul, neamule!
martie 19, 2008 at 9:13 pm | In Cuvinte otravite | Leave a CommentTags: alcool, alcoolice, bauturi, consum, vanzari
ATENTIONARE: acest articol este nerecomandat celor care inca mai cred in clasa politica romaneasca. Daca totusi unii dintre ei il citesc si apar manifestari neplacute, sa nu se adreseze mie!
Haaaii norrroc sii sa thraiti! Biiine!… Sau nu. Iar daca nu reusiti sa traiti bine, exista o solutie simpla ca viata sa devina roz. Ingredientele ei? 55% apa si 40% alcool. Cum? Nu da 100%? Pesemne ca am uitat de soda caustica…Asta e, de la un timp uit!…
Si ca sa nu pierd ce vroiam sa va zic, va spun acum: investiti in alcool! De ce? Fiindca, anul trecut, 23,3% (multicel, parerea mea) din valoarea vanzarilor pe piata bunurilor de larg consum a fost detinuta de bauturile alcoolice, vanzarile acestora crescand valoric mai rapid decat vanzarile totale ale pietei sus-numite.
Incercand sa gasesc o explicatie, mi-am amintit despre vorba aceea cum ca omul bea fie la bucurie, fie la necazuri si frustrare. Chestiunea devine, asadar, limpede precum palinca de 60′: romanii beau ca sa petreaca, fiindca doar avem ce sarbatori:
- suntem printre fruntasii Europei la puterea de cumparare;
- nivelul poluarii mediului inconjurator este printre cele mai scazute din tarile batranului continent;
- coruptia s-a redus la cote infime;
- spaga este in prag de disparitie;
- valoarea si numarul taxelor de plata statului sunt dintre cele mai mici din lume;
- numarul mediu al zilelor libere din an este mare comparativ cu al altor cetateni europeni;
- gasirea unui loc de munca in concordanta cu pregatirea si aptitudinile individuale este o nimica toata;
- sistemul de protectie sociala si cel al asigurarilor de sanatate functioneaza eficient;
- speranta de viata este foarte ridicata, cea mai tare din Europa (avand in vedere, asa cum ati vazut mai sus, atat inalta calitate a conditiilor materiale, cat si nivelul de stres extrem de redus)…si cate si mai cate! fara numar, taica! Inca ceva sa nu scap: de la un timp nu doar uit, ci le si mai zic pe dos, uneori…
Nu pot sa inchei fara a va marturisi ca sper sincer in cresterea, si pentru 2008, a consumului de bauturi alcoolice. Fiindca, sa nu uitam, in 2008 avem inca un factor de potentare a acestui consum: Alegerile!
Sa thraiti cum puteti,
Beuturra Amarra
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Atu-uri ignorate
martie 16, 2008 at 6:42 pm | In Economice | Leave a CommentTags: cercetare, economic, firme, potential, stat
Generalizand, intrebarea (retorica, dar foarte important a fi constientizata) devine : folosim oare la maxim potentialul de care dispunem, in vederea optimizarii ciclurilor economice (maximizarea cresterii in perioadele de boom si minimizarea scaderii in perioadele de depresie)?
Si fiindca suntem departe de a folosi la maxim acest potential, sa vedem in continuare ce putem schimba pentru a face lucrurile sa mearga mai bine. Logic ar fi sa incep aceasta serie a « ce putem face » cu ce ar putea sa schimbe/sa aduca nou autoritatile. Vom porni la drum indreptandu-ne atentia spre un atu esential al nostru, al romanilor, a carui valorificare tine atat de autoritati, cat si, poate la fel de mult, de liderii companiilor si firmelor, de afaceristi in general.
1) Miza pe elite
Cu chipuri palide, suferinde uneori, (mai) trec printre noi, dar mai nimeni nu ii vede. Nu, nu de ei imi este mai mila, ci in primul rand de noi ceilalti. Au incercat de-atatea ori sa ne arate cat de utili ne-ar putea fi, dar nu i-am inteles si crezut. Acum au obosit. Iau drumuri lungi, spre meleaguri mai luminate. Unii dintre ei nici nu se chinuie sa incerce aici – si nu sunt deloc de condamnat. Nu putini dintre noi isi investesc economiile in afaceri destul de riscante raportat la castigul potential. State si firme straine castiga bani frumosi din mintea lor. A sosit timpul – sosise de mult, dar important este ca nu s-a facut totusi prea tarziu – sa punem miza pe varfuri. Suntem binecuvantati sa avem printre noi cea mai mare concentratie de minti luminate din lumea asta mare ; a ne aminti de ei doar cu prilejul olimpiadelor sau al concursurilor de inventica este pacat, pagubos si penibil. Pagubos atat pentru cei cu resurse financiare, care pot sa deschida afaceri foarte banoase folosind ideile novatoare si utile, creand adevarate nise de piata, dar si pentru societate in ansamblul ei, care cheltuieste cu instruirea lor fara insa a incerca sa culeaga roadele. Daca privatii au oarecum o minima scuza pentru reticenta investirii in elite (personal, nu prea sunt de acord cu ideea ca statul este cel care ar trebui sa se implice preponderent in cercetare – dezvoltare, ca urmare a riscului relativ ridicat al investitiei de acest gen), sa privim acum si inspre autoritati.
Statul roman stabileste (sub)procente ale cheltuielilor publice pentru cercetare-dezvoltare in total buget « curat » jenante. Consecintele primare sunt numarul redus al proiectelor de cercetare finantate de autoritati (insemnand si numar mic de posturi de cercetator oferite de stat) si salariile derizorii acordate cercetatorilor. Aici, la capitolul salarii, parca ar fi o logica : daca tot sunt pasionati de ceea ce fac (caci altfel trebuie sa fii nebun sa continui, aici, o atare activitate), inseamna ca acele nevoi din « varful piramidei » le sunt implicit satisfacute si, deci, presupunand (prin absurd) ca au unde locui decent, nu le mai trebuie bani decat pentru mancare. Lasand umorul negru la o parte, trebuie inteles bine si de catre guvernanti ca o crestere a cheltuielilor publice (inclusiv a celor atrase prin proiecte ale statului) pentru cercetare (dar realizata in mod transparent, astfel incat sa nu potenteze “cercetarea” posibilitatilor de imbogatire ale demnitarilor) ar insemna, privit pe termen mediu si lung, un mare castig pentru Romania. Nu voi aborda aici problema posibilitatilor si parghiilor de folosit de catre guvern pentru obtinerea fondurilor suplimentare, important este ca insasi constientizarea prioritatii cercetarii pentru economie si pentru nivelul de trai in general, impreuna cu o minima doza de creativitate, ar conduce la gasirea de solutii.
A venit asadar vremea sa ne transformam din importator in exportator net de progres, prin pastrarea si valorificarea creatorilor de progres. Este mai eficient si de noi depinde !
Liviu Deculescu
Cum am reusit sa slabesc 25 de kilograme
martie 15, 2008 at 8:38 pm | In Utile | Leave a CommentTags: calorii, corp, fructe, glucide, grasimi, greutate, iaurt, mancat, masa, miscare, proteine, slabesc, stres
Inainte de a continua, sunt dator sa va atentionez – si va rog sa luati acest lucru foarte in serios – sa va folositi de metodele si “trucurile” pe care vi le voi prezenta doar daca nu aveti nici o problema serioasa cu sanatatea. Recomandarea este sa consultati un medic inainte de a incepe orice regim de slabire prin care tintiti un minus important de kilograme. Preferabil ar fi sa consultati si un nutritionist, pentru ca ceea ce a dat rezultate in cazul meu sau chiar al nus’ carei celebritati sprijinite de nutritionisti la fel de celebri s-ar putea pur si simplu sa nu se potriveasca tuturor.
Acestea fiind spuse, cum am reusit eu sa slabesc:
- avand initial o capacitate de efort redusa, din cauza masei mari, m-am hotarat ca primele kilograme sa le dau jos mai mult prin schimbarea alimentatiei si mai putin prin miscare;
- fructele le mancam separat de alte mese (la minim o ora inainte si minim 3 ore dupa o masa fara fructe);
- am combinat restrictionarea numarului de calorii cu mancatul disociat: initial nu depaseam 1500 de calorii pe zi, dupa care, cand am simtit ca organismul incepe sa se adapteze la “consum redus”, am scazut la un maxim “admis” de 1200. Ce-a insemnat mancatul disociat: nu consumam la aceeasi masa glucide “rapide” (care se transforma rapid in energie sau grasime, provenind din alimente fara fibre – paine alba, cartofi, orez alb, dulciuri etc) si grasimi, nici glucide rapide impreuna cu surse bogate de proteine (carne, branza etc). Mancam, spre exemplu, fie paine neagra cu peste (alte carnuri le-am eliminat, considerandu-le a fi mai nesanatoase din cauza grasimilor saturate si a toxinelor) si verdeturi (am pornit regimul la inceputul lui aprilie), fie mancare de orez alb cu ceapa (fiarta in orez), dar fara nimic altceva. Asta la pranz; dimineata mancam fie numai fructe, fie cas/iaurt cu paine neagra (uneori salate din cas, iaurt si verdeturi impreuna cu painea neagra), fie supa de varza;
- am eliminat masa de seara, cel mult mancam un fruct uneori sau putina supa de varza;
- am eliminat grasimile saturate, nesanatoase (adica branza grasa, iaurtul/laptele gras, smantana, cascavalul, carnea – exceptand – dupa cum spuneam – pestele, care are grasimi bune);
- am inceput sa gatesc fara nici un pic de ulei; sursele ramase de grasime erau: uleiul extravirgin pus la salate, nucile (in cantitati mici) si grasimea din peste;
- am fost atent la aportul de proteine si vitamine, sa nu scada mult sub limitele considerate optime (la proteine apreciam pe kilogram corp ideal, adica sa nu scad mult sub 1g/kg corp, pentru masa ideala – in cazul meu – de 79 kg – deci reducerea sa nu fie mult sub 79g proteine pe zi; la vitamine – ce am reusit sa gasesc pe internet – tabele cu doze recomandate si continut al diverselor alimente – am raportat la kilogram corp real, nu ideal);
- in mare, am bazat aportul de calorii pe carbohidrati (din fructe, varza, cas/iaurt, legume si fasole plus linte), aportul de grasimi fiind cat mai redus, doar atat cat sa-mi iau vitaminele liposolubile; de-asemenea, am incercat ca, exceptand mesele de fructe ori supa de varza, sa consum alimente cu un raport cat mai mare intre proteinele si caloriile la suta de grame (cas, peste, linte; soia boabe mai putin, ca fierbi la ea 5-6 ore – asta daca ai tinut-o o noapte la muiat, altfel 8 ore);
-dupa primele 10 zile – in care am dat jos 9 kg, am crescut din ce in ce mai mult timpul si intensitatea exercitiilor fizice, ajungand ca dupa o luna de la inceputul regimului sa fac zilnic 30 min de aerobic la intensitate mare si 15 min forta – cu exceptia week-end-ului, cand faceam minim o ora de aerobic (balansari, abdomene, mers rapid) si jumatate de ora forta;
-inaintea mesei de pranz beam, in general, un pahar de apa in care storceam sucul unei lamai mari de zeama (fara indulcitori) – asta cica accelereaza digestia si metabolismul, probabil ca m-a ajutat;
- de mare ajutor mi-a fost mancatul la ore cat de cat regulate, asta permitandu-mi sa nu ajung la stari de “foame apocaliptica”, necontrolabila;
-am incercat si m-am obisnuit sa constientizez starile de stres ori nervozitate si sa le elimin influenta asupra cantitatii si modului de a manca (concret, atunci cand simteam nevoia sa mananc mai mult/mai repede si imi dadeam seama ca este din cauza stresului provocat de diverse probleme, pur si simplu ma controlam si mancam “normal” – in mod “fortat” – asta pe termen lung s-a dovedit a fi o tactica nu tocmai buna; este bine mai intai sa reduci stresul, si calea cea mai eficace este fie facand o activitate de care esti pasionat, fie prin miscare).
Dupa ce am ajuns la 82 de kilograme, mi-am mentinut greutatea (cu plusuri si minusuri de maxim 4 kg) mai mult prin miscare decat prin alimentatie, timp de 3 ani, dupa care in decurs de aproximativ un an am revenit la 107 kg (masa pe care o am si acum).
De ce m-am ingrasat la loc? Cauzele principale au fost:
- limitarea drastica a timpului liber, nemairamanandu-mi aproape deloc pentru miscare, intr-o combinatie “dezastruoasa” cu imposibilitatea de a mentine o dieta stricta (care mai mult ea sa-mi asigure constanta masei corporale) pe termen lung (aceasta imposibilitate este una de ordin psihologic mai mult, foamea genereaza ea insasi frustrare, stres si de aceea este dificil sa-i rezisti pe perioade mari de timp);
- nemancatul seara (sau consumarea doar a unui fruct) a fost cel care, in timp, a dus la aparitia unor probleme cu stomacul, probleme care m-au “fortat” si ele, intr-o oarecare masura, sa incep a manca mai mult;
-tot nemancatul seara imi dadea o stare de nesiguranta, uneori frica, greu de suportat.
Ce as fi schimbat ca sa nu revin la greutatea initiala? As fi facut compromisuri mai mici in privinta timpului liber – in primul rand, as fi dat o mai mare importanta reducerii stresului si nu doar eliminarii efectului sau asupra modului de a manca – in al doilea rand si as fi schimbat “strategia” cu nemancatul/mancatul unui fruct seara, fara insa a creste numarul zilnic de calorii – in al treilea rand.
As mai lua-o de la capat? Chiar o voi lua, si de data asta cu mai mult succes cred, evitand pe cat posibil greselile pe care le-am facut.
Probabil ca pierderea kilogramelor o voi face mai lent acum, au mai trecut niste ani si simt ca organismul nu mai este la fel de rezistent la “socuri”.
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
“Sa fie si ei torturati, sa vada cum e”
martie 14, 2008 at 7:14 pm | In Cuvinte otravite | Leave a CommentTags: bani, internet, media, publica, site, stiri, televiziune, vizitatori
Asta asa, ca sa va readuc la lumina evenimentul/ sa va pun in tema pe cei care nu stiati despre ce a fost vorba.
Partea cu adevarat interesanta abia acum incepe: ce fac unele televiziuni (mai mult una, mai justitiara, moralista…ce sa mai…cea mai bengoasa): dau evenimentul la stirile de la ora 19 – ca, deh, este de importanta nationala, mai mult – il pune pe site-ul propriu, la cea mai buna vedere, cu tot cu imaginile filmate de pustii cretini si cu declaratiile acestora la politie. Fara ca figurile lor sa fie in vreun fel protejate.
Acum va amintiti mai bine, nu-i asa? O sa ziceti: bun, da’ ce-i asa interesant cu asta? Era firesc, scopul declarat al mediatizarii cazului a fost lobby-ul pentru petitia prin care sa se ceara schimbarea legislatiei privind protectia animalelor.
Parerea mea: mediatizarea imaginilor de catre site-ul televiziunii cu pricina a reprezentat un demers parsiv, de o nocivitate extrema, fiindca:
- imaginile sunt socante, tulburatoare, trezesc emotii negative, ura. O sa ziceti: dar le pusesera oricum pustii…Una e sa stea-n vreun jalnic ungher de internet, cu totul alta sa apara pe unul din cele mai vizitate site-uri media din tara!
- integritatea fizica (ce-i drept, singura despre care se poate vorbi in cazul lor) si poate chiar viata bietilor handicapati le-au fost puse in pericol de catre “creierele evoluate” ale postului cu pricina, lucru evident daca citim, macar si in fuga, comentariile vizitatorilor. Da! Am ajuns la partea cu adevarat socanta pentru mine! Comentariile vizitatorilor! Am citit mare parte dintre ele si cel putin 80% din ce am citit ziceau cam asa: “sa-i chinuim/batem/torturam pe criminalii aia, sa-i bagam la inchisoare pentru ani grei/ sa nu mai vada lumina zilei, sa-i schingiuim si omoram, sa-i ucidem in bataie, sa-i ardem de vii, la spanzuratoare/inec cu ei/ vin in Buzau si va rup eu oasele”. Si erau muuulte, foarte multe comentarii. De fapt – si v-o spun sincer – n-am mai vazut stire pe internetul asta – si-l calaresc de “ceva” vreme – atat de comentata intr-un interval asa scurt.
Oameni ne-buni, voi chiar ma speriati: nu fiindca as avea de gand sa ucid vreun animalut: pur si simplu reactiile voastre – a celor minim 80% care ati postat asemenea comentarii si carora ma adresez acum (zadarnic, stiu, voi n-o sa gasiti blog-ul asta – dar sa lasam asa macar de dragul stilului…) – m-au ingrozit! V-ati intrebat vreunul dintre voi de ce la auzul/vederea vreunei stiri cu nus’ ce criminal/violator nu ati simtit/reactionat cel putin la fel (sa nu credeti ca i-as “evalua” pe cretinii aia 3 ca fiind in mod cert sub “potentialul” unui criminal autentic, oricum nu asta este problema)? Nu incercati sa va, si ma pacaliti, stiu ca nu: doar fiindca de data asta ati vazut filmul!
Iata ce le trebuie unora dintre noi ca sa puna asemenea “creaturi” alaturi de cei mai sinistri dictatori ori criminali in serie autentici, “realizati”! Nu credeam ca ar fi posibil dar acum, daca stau (doar putin, dar sanatos) sa ma gandesc, inteleg ca niste oameni de mass media stiau foarte bine asta: judecata “norodului” poate fi influentata semnificativ doar cu “ajutorul” unor stimuli senzoriali. Mai stiau ei si despre vechiul paradox al omului in general, al romanului in mod special poate (paradox a carui veridicitate imi este dovedita din ce in ce mai des): atunci cand este nevoie sa judecam in primul rand rational, o facem mai mult cu inima…si invers! Sa revenim un pic la postul de televiziune cu site care a publicat toate astea: voi chiar credeti ca din spirit etic si “crestinesc” publica acesti oameni astfel de lucruri? Sa nu credeti asta! Le publica pentru ca stiu ca ceea ce este socant aduce vizitatori/audienta care, in ultima instanta, poate insemna mai multi bani – asta este castigul pe termen scurt; mai mult, pentru ca stiu ca mimand compasiunea, bunatatea, etica le va creste popularitatea, charisma, brand-ul, castigand simpatia si aprecierea maselor…iar asta inseamna iarasi bani – asta este investitia pe termen lung. Genial! Nu-i asa? Si totul, in cazul de fata, sub pretextul sprijinirii legii pentru protectia animalelor…
Sa recapitulam:
niste pusti teribilisti, dar si bolnavi – care chiar au nevoie de tratament psihiatric, tortureaza si omoara o mata;
Fruntile Intunecate din “crema” (cam alterata a) mass-mediei romanesti fac ceva mult mai grav decat acei bieti tembeli: publica povestea cu imagini si film cu tot pe site si o si dau la stiri, la ora de maxima audienta;
stirea are pe site comentarii cata litera, cuvant si mai ales ura patimasa, autentica n-a vazut internet-ul autohton de la inceputurile lui.
Dedic acest articol Sperantei. Sperantei ca voi, cei care l-ati citit si, in plus, v-ati fi inscris in randul celor 80% veti deveni mai constienti, veti digera/expulza altfel ceea ce va ofera mass media romaneasca si nu numai.
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Marketing de produs
martie 13, 2008 at 7:17 pm | In Economice | Leave a CommentTags: clienti, cost, marketing, piata, pret, produs, profit
1. Gasirea eventualelor probleme de conceptie, probleme legate de caracteristicile produsului. Manecile sfasiate se pot…sfasia mult mai usor, fapt care ar putea duce la esecul in a vinde tricoul.
Rezultat: orice tehnica de producere care sa asigure o rezistenta similara tricourilor “obisnuite” ar fi scumpa si ar duce la alterarea laturii estetice. Ramane de apreciat daca aceasta problema a rezistentei va scadea hotarator vanzarile.
2. Aspecte legale (aspecte care tin de reglementare). Din fericire nu este cazul pentru acest produs, dar este important sa nu “scap” niciodata acest element.
3. Analiza procesului de productie, desfacere, strategiei de promovare si Estimarea costurilor. Stabilirea surselor de finantare
Productia
Rezultat: investitii in conceptie si echipament de 10.000 euro, amortizabile liniar in 5 ani, si cheltuieli operationale intre 1,5 si 2 euro pe tricou, la un volum de minim 230 de unitati produse pe luna, o data pe luna. Cost total de productie: intre 2,2 si 2,7 euro pe tricou.
Desfacerea
Alegerea distribuitorilor, stabilirea punctelor initiale de desfacere, estimarea cheltuielilor de transport si negocierea comisioanelor de distributie.
Cost total de distributie (transport + comision de distributie): 2 euro/tricou.
Strategia de promovare initiala
Rezultat: promovarea initiala nu este in acest caz necesara; singura forma de promovare va fi reprezentata de expunerea de catre distribuitori a produsului “Maneci sfasiate” in locurile cele mai vizibile iar costul acestei promovari a fost deja luat in calcul, ca
si element component al comisionului de distributie.
Cost total: intre 4,2 si 4,7 euro pe tricou.
4. Decizia privind pretul minim acceptat. Pornesc de la estimarea de cost, tinand cont si de taxe. Stabilesc apoi un profit unitar net minim care vreau sa imi ramana pentru ce se va vinde.
Rezultat: pretul minim acceptat este intre 6,2 si 7,2 euro pe tricou.
5. Definirea pietei –tinta
Rezultat: piata-tinta pentru produsul meu va fi, in mare, pustimea nonconformista intre 14 si 20 de ani, in special cei care pretuiesc mai putin aspectele practice (in acest caz rezistenta la spalare, agatare) in favoarea esteticului, cu parinti suficient de intelegatori si cu putere de cumparare cel putin medie.
6. Analiza situatiei concurentiale
Rezultat: chiar daca ideea produsului este unica, produsul va fi concurat direct de alte produse “nonconformiste”. Ideea nu consider sa fie suficient de “altfel” incat produsul sa fie concurat indirect (adica nu in cadrul categoriei sale, de produs creativ, nonconformist).
Analiza principalilor concurenti, preturi, etc. si a cotelor de piata detinute la acest tip de produs ramane relevanta si pentru “Maneci sfasiate”.
7. Stabilirea pretului si estimarea numarului de produse vandute. Pentru toate produsele la care exista o legatura relativ stransa intre pret si cerere, aceste doua estimari este necesar sa fie facute corelat, spre a ne apropia de la inceput cat mai mult de acea combinatie pret – numar de clienti care sa maximizeze veniturile.
Rezultat: nu am putut aprecia cam cat de mare va fi in acest caz influenta pretului asupra cererii.
Fiind un produs si “de fite”, o estimare bruta m-a dus la 240 – 320 de vanzari pe luna, chiar la un pret de 15 euro fara TVA. Aprecierea numarului de produse vandute am facut-o pornind de la alte produse similare (tricouri) ale firmei si de la piata-tinta (pentru produsul nou si pentru produsele – etalon), ajustand cifrele si cu un coeficient “de noutate”, supraunitar, si cu unul subunitar dat de pret, peste cel al “tricoului mediu” vandut de firma (chiar daca nu am putut evalua influenta variatiei pretului asupra cererii, altfel spus elasticitatea cererii in functie de pret).
Inceperea productiei o voi face cu un lot – test (300 de tricouri), pentru a vedea daca ritmul vanzarilor este apropiat de cel estimat.
Liviu Deculescu
deculescu_liviu@yahoo.com
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.