Diliviu’s Weblog

Nu va temeti, nu este un text din acelea…nascute in zile cu “ploaie”!
De o saptamana ma tot urmareste ideea sa scriu un articol pe domeniul auto. Problema era ca nu gaseam “acel ceva” cu adevarat special, care sa-i trezeasca pasiune si admiratie chiar si unui “acomodat” al domeniului. Astazi, avand mai mult timp si chef sa “frunzaresc” internetul, am dat peste “acel ceva”: numele ei este Aptera Typ 1 (aptera inseamna “zbor fara aripi” in greceste – acum am elucidat si “misterul” alegerii unui titlu altfel nu prea adecvat domeniului auto, mai degraba in stil bacovian).
De la inceput tin sa va marturisesc ca elementul care m-a facut sa ma opresc asupra acestui vehicul pentru o analiza serioasa a fost design-ul, relevandu-mi un concept cu totul seducator. Vehiculul este greu de categorisit, putand fi luat ca “motocicleta cu 3 roti, inchisa” sau ca masina. Spre deosebire de majoritatea triciclurilor, Aptera are 2 roti in fata si o roata la spate, oferind 2+1 locuri (2 adulti in fata si un copil in spate). Masina (gata, de aici in continuare n-am sa ma feresc sa-i zic asa, fiind mai aproape conceptual de o masina) a fost gandita ca un vehicul ecologic care sa faca, spre deosebire de alte astfel de modele, cat mai putine “sacrificii”.
Unul dintre minusurile principale ale unui model ecologic este autonomia. Aptera va fi, cel mai probabil, produsa pentru vanzare in 2 variante: Typ 1e (doar cu motor electric) si Typ 1h (h de la hibrid: motor electric + motor pe benzina). Autonomia modelului electric va fi in jurul a 190 km, in timp ce pentru varianta hibrida este asteptata o valoare de 500-600 km. Ceea ce o face pe Aptera speciala fata de alte vehicule ecologice este eficienta sa: hibridul reuseste sa consume nu mai mult de 2,2 – 2,3 litri de benzina la 100 km (atunci cand mergi fara sa reincarci pana la epuizarea surselor de energie) si doar 1 litru daca incarci bateria dupa 160 km.
Eficienta nu paleste nici in cazul modelului electric, spun asta fiindca 190 km autonomie este o valoare foarte buna pentru o astfel de propulsie. De raportul excelent autonomie/energie folosita “vinovate” se fac “ingrediente” deja cunoscute si exploatate de multi alti producatori: masa redusa si aerodinamica performanta. Nu am gasit date tehnice despre nici una dintre aceste 2 caracteristici (lucru firesc, masina nefiind inca pusa pe piata). Totusi, conceptul “2 roti fata+una spate” si, in mod particular, desenul masinii, mi-au permis sa inteleg ca vehiculul a putut beneficia de o constructie foarte usoara dar in acelasi timp sigura, si ca aerodinamica este printre cele mai bune (daca nu cumva cea mai buna) din tot ce a “vazut” pana acum domeniul automobilelor destinate comercializarii.
Cu riscul de a deveni o leaca plictisitor, voi intra in ceva detalii despre aerodinamica: aceasta are un rol din ce in ce mai important in economia de energie cu cat comparatia dintre vehicule o facem pentru o viteza mai mare de deplasare (altfel spus, la viteze mari partea majoritara din energie tinde sa fie consumata pentru invingerea frecarii cu aerul si mai putin pentru cea a frecarii la rotire – determinata in principal de masa masinii).
2 roti fata+una spate inseamna crearea unui potential urias de optimizare a formei, intrucat este posibila atat “subtierea” liniei in plan vertical in partea inferioara a corpului, cat mai ales “ingustarea” catre spate a liniei in plan orizontal – ambele fara o pierdere semnificativa de eficienta aerodinamica determinata de rotile spate (de ingustarea in plan orizontal, atu-ul cel mai important, designer-ii Apterei Typ 1 s-au folosit mai putin, probabil din considerente de spatiu pentru bagaje coroborat cu centru de greutate al partii spate). Ingustarea spatelui este importanta deoarece permite atat reducerea frecarii propriu-zise, cat mai cu seama scaderea “franarii” cauzate de zona de aspiratie (zona din spatele masinii in care densitatea si implicit presiunea aerului sunt reduse ca urmare a inaintarii – aceasta zona variaza in primul rand ca “volum” si mai putin ca forma in functie de forma spatelui obiectului in miscare, de forma generala a obiectului si, evident, in functie de viteza). Design-ul “pierde” aerodinamic mult sub ceea ce “castiga” (comparat cu configuratia “o roata fata, 2 spate”) – aceasta ca urmare a faptului ca formele optime sunt cele cu spatele mai alungit decat “botul”. O alta inovatie (de fapt tot un “compromis” aerodinamic pe principiul castig mare/pierdere mica) ce a ajutat la optimizarea formei acestei masini a fost insasi “scoaterea” rotilor in exteriorul caroseriei (permitand si ea subtierea spatelui, dar si a partii frontale). Nu in ultimul rand, linia generala a corpului Apterei este cea monovolumica a unei picaturi in cadere.
Un alt “punct slab” al multor masini ecologice sta in siguranta pasiva (siguranta la impact) relativ scazuta. Nu este si cazul Apterei, aceasta neavand “de-a face” cu “incendiarul” hidrogen si, in plus, beneficiind de o celula de rezistenta avansata, tip cockpit de formula 1. Producatorul se lauda cu un nivel estimat foarte ridicat al sigurantei pasive, dar ramane ca acest nivel sa fie confirmat si de testele “fizice” (deocamdata, din informatiile disponibile pe site-ul firmei, masina a fost “testata” la impact doar virtual, cu ajutorul unui soft performant – ma intreb daca este vorba despre un soft realizat de firma domnului Dorel Banabic, probabil al doilea roman care a revolutionat design-ul auto – de aceasta data in domeniul deformarilor – dupa ce la inceputul secolului trecut Aurel Persu a facut-o in cel al aerodinamicii).
Ce avem pana acum? Consum mic, poluare infima (0 in cazul modelului electric), siguranta pasiva ridicata, aspect futurist si armonios. Despre siguranta activa (la rulare) producatorul ne spune ca este superioara altor tricicluri (presupun ca nu si modelului – imi scapa acum numele – a carui caroserie se poate inclina in curbe pana la 45 grade fata de planul sasiului) datorita amplasarii pe fata a celor 2 roti, centrului de greutate coborat si controlului tractiunii.
Vizibilitatea – componenta si ea a sigurantei active – are de castigat de pe urma unui sistem unic ce permite vedere de 180 grade.
Habitabilitatea reprezinta un alt element sensibil in cazul masinilor ecologice care “mizeaza” si pe aerodinamica. Una dintre putinele mele nedumeriri legate de Aptera se refera la numarul de locuri: daca tot nu au profitat prea tare designer-ii de posibilitatea subtierii accentuate a partii posterioare in plan orizontal, de ce n-au configurat masina 2+2 (cu 2 locuri de copii in spate, in loc de unul)? Ergonomia Apterei este la nivel inalt pentru ocupantii locurilor din fata, care incap in conditii bune si daca au 1,98 metri inaltime. Desi nu am gasit date despre dimensiunile masinii, raportul intre spatiul destinat pasagerilor/numarul lor si lungime nu poate fi la nivelul unei masini “normale” de clasa mica ori compacta. Asadar, as putea sa (ma) intreb mofturos: “doar 3 pasageri (din care unul musai copil) la o lungime care nu pare foarte mica”? Da, din acest punct de vedere aspectul practic nu este chiar la inaltime, dar cat mai conteaza cand ai consum foarte scazut, poluare 0 sau aproape 0, siguranta pasiva de varf si siguranta la rulare peste a unui triciclu “clasic”? In plus, portbagajul este destul de incapator, cu o “bila alba” pentru “gazduirea” obiectelor lungi.
Alte informatii utile: Reincarcarea bateriei dureaza cel mult 4 ore si costa (la ei…) maxim 2 $. Performantele nu au fost inca divulgate exact, dar ni se spune ca viteza maxima va fi de minim 140 km/h iar acceleratia 0 – 96 km/h se va face in sub 10 sec (este o caracteristica a motoarelor electrice capacitatea buna de accelerare, chiar in conditiile unei viteze maxime modeste). Pretul estimativ se invarteste la 27.000$ pentru 1e si 30.000$ daca vrei hibridul. Din nefericire, “pacatul” poate cel mai important al modelelor “verzi”/hibride nu a putut fi inlaturat: aria pietei de vanzare este una redusa cel putin in prima faza, doar cei din statul California vor putea la inceput sa-si cumpere acest automobil, din cauza aspectelor legate in primul rand de service, dar si de distributie. Lansarea pe piata este asteptata pentru sfarsitul acestui an.
Ma-ntreb acum cat la suta din energia electrica este, in California si nu numai, obtinuta din surse ecologice (de exemplu pe baza energiei eoliene), fiindca pana nu se rezolva si problema obtinerii “curate” a acestei energii automobilul electric nu va avea potential semnificativ de scadere a poluarii.
Cam atat deocamdata…sper sa pot pune si niste imagini cat de curand.
Pe mine (macar ca masina) m-ai cam convins. Succes Aptera!

Liviu Deculescu